Rezervația naturală „Cheile Mazii (Madei)” se întinde pe o suprafaţă de 10 ha și are o lungime de 3 km, fiind situată în bazinul Văii Geoagiului, din judeţul Hunedoara.

Mada este un sat împrăştiat pe colinele situate undeva dincolo de Geoagiu, la poalele Metaliferilor, se poate lăuda cu una dintre cele mai frumoase zone din judeţul Hunedoara şi chiar din România: cheile săpate în stâncă de apa Balşei. Sătenii le spun simplu „Cheile Mazii”.

Pe chei se poate merge doar vara, în perioade care nu au fost precedate de ploi puternice. Asta pentru că se merge aproape numai prin apă, iar în unele locuri, chiar şi în perioadele de secetă, apa trece de un metru şi jumătate ca adâncime. În stânga şi-n dreapta avem doi pereţi din calcar, înalţi de peste 300 de metri, străpunşi de râul Balşei. Imensitatea de stâncă te face să te simţi şi mai mic decât eşti, pentru că are 100 de metri la bază şi cel puţin vreo 60 înălţime şi e doar stâncă, spălată de apă de milioane de ani încoace.

În unele locuri, apa, de o limpezime rar întâlnită, se adună liniştită lângă câte-un perete de piatră, formând un mic lac în care sunt uşor de observat câte un păstrăv, un clean sau un rac zbătându-se să mai supravieţuiască o zi.

Ca să ajungi la Cheile Măzii trebuie să iei drumul spre staţiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi, dar nu urci dealul, ci o iei la dreapta spre Balşa. După câţiva kilometri, din şoseaua asfaltată apuci pe drumul îngust de ţară, care o ia spre satul Mada.

Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului este o arie naturală protejată de interes naţional.

Ţara Haţegului a ajuns cunoscuta pe plan mondial datorită dinozaurilor pitici care au populat zona de atunci, o insulă în Marea Tetis în perioada Cretacicului. Specialiştii explică talia redusă a dinozaurilor haţegani prin condiţiile geografice in care traiau. Dinozaurii de aici s-au adaptat spaţiului redus ca dimensiuni prin reducerea dimensiunilor reptilelor (nanism insular).

Hatzegopteryx era singurul zburător, denumit aşa chiar după numele oraşului Haţeg si contrasta prin mărimea sa uriaşă cu restul vieţuitoarelor de pe insula, el avand avengura aripilor de 12 metri.

Aici s-a mai descoperit și Balaurul bondoc. Balaurul bondoc este unul dintre dinozaurii unicat în întreaga lume, un carnivor feroce cu pene care popula teritoriul ce forma Insula Haţegului cu circa 70 de milioane de ani în urmă. Este singurul dinozaur care are o denumire ştiinţifică în limba română şi nu în latină, cum este uzual, ca un omagiu adus de descoperitorii culturii româneşti.

Geoparcul dinozaurilor Ţara Haţegului are o suprafaţă de 102.392 ha, cuprinzând în totalitate 7 localităţi si partial alte 4 localitati.

Muzeul Textilelor este un muzeu privat care lucrează cu colecţia de textile FARZ (Florica, Ana and Romulus Zaharia). Colectia include textile și instrumentar folosit în producţia textilă tradiţională, produse dealungul istoriei în toată lumea; o bogată colecţie de referinţă alcatuită din fibre, culoranţi, și structuri textile; și o bibliotecă de specialitate. Colecţia cuprinde piese textile bidimensionale, costume, accesorii și instrumentar textil din România, estul și centrul Europei, vestul Europei, Orientul Apropiat, India, Asia Centrală, Japonia, China, sud-estul Asiei, Africa, Oceania și America. Forta și unicitatea colecţiei FARZ este faptul că a fort sistematic și profesional formată cu atenţie la aspectele technice ale textilelor. Credem că este singura colecţie de acest tip din estul Europei. Muzeul Textilelor are trei locații, două în comuna Băiţa și una în satul Hărţăgani, toate în judeţul Hunedoara, România. Locaţia principală a muzeului, Corpul A, este într-o casă construită în centrul comunei Băiţa la 1857. În momentul de faţă, casa și grădina sunt în restaurare. Grădina casei va fi transformată într-o gradină de plante tinctoriale și de fibre textile. Corpul B, unde sunt locate spaţiile administrative, un laborator de conservare, sala de conferinţe și un Art Café, este o clădire din anii șaizeci, care a fost magazinul universal al Băiţei. Corpul C al muzeului, unde producţia casnică textilă tipică zonei Hunedoara, exemplificată prin obiecte și o gradină axată pe plantele textile, este într-o gospodărie ţărănească din satul Hărţăgani. Gospodaria are cinci construcţii, trei dintre ele fiind datate și semnate de Tripon Petru, 1902, 1912, și Popa Aron, 1936. Deschidem la public corpurile B și C in 28 mai, 2018. Ne propunem să terminăm restaurarea Corpului A în 2019, și să deschidem această locaţie publicului în 2020. Până la acea dată, sala de conferințe a Corpului B și spațiul Art Café vor funcționa ca și galerii pentru expoziții temporare.

Misiunea Muzeului Textilelor include prezervarea, colectarea, cercetarea și împărtășirea colecţiei și a altor resurse cu specialiștii și publicul larg. Punctul principal al activităţilor este de a asigura un context global în care materialele textile românești si cele est europene precum și tehnologiile textile aferente să fie integrate. Alte obiective sunt creerea unui centru pentru cercetare și interacțiuni profesionale între experţi și tineri profesioniști din comunitatea profesională naţională și internațională; și de a stimula aprecierea textilelor ca artă.

Colecția a fost făcută în ultimele patru decenii cu pasiune pentru textile, determinare, și expertiză profesională de catre Florica si Romulus Nicolae Zaharia și a ficei lor Ana Teodora Draguș. Florica Zaharia este Doctor în textile și Conservator Emerita a The Metropolitan Museum of Art, unde a profesat pentru aprope jumătate din viață ca și conservator textile. Treisprezece ani a fost șefă a Department of Textile Conservation. Romulus Nicolae Zaharia este inginer în industria alimentară, și un pasionat pentru istorie și pentru colecționat înca din tinerețe. Ana Teodora Draguș este inginer în zootehnie și biotehnologie, un activ membru al comunității și un entuziastic participant în formarea colecției FARZ.

Muzeul Textilelor, Corp A -  Baița, nr. 21, județul Hunedoara.

Construită in anul 1857 de negustorul Gheorghe Bartos, unul dintre fondatorii ASTRA, construcția a fost la vremea respective una dintre cele mai importante cladiri ale Băiței. Este compusă din șapte camera și veranda la nivelul principal și șase camere boltite la demisol. În timpul perioadei comuniste, casa a fost o parte reședință private și altă parte a fost folosită de către Cooperație și ocazional de către școală.
Clădirea necesită restaurare. Încercarea va fi de a prezerva toate detaliile arhitecturale originale ale casei, și în același timp, de a crea condiții modern pentru expunerea colecției.
Până la acest moment, dupa ce am documentat situația casei, am eliminat toate adăugirile aduse spațiului interior de la demisol în perioada comunista.
Pe parcursul lucrărilor, a fost descoperită pictură originală într-una dintre încăperi.

Muzeul Textilelor, Corp B -  Baița, nr. 18, județul Hunedoara.

Clădirea fostului magazin universal, cu două nivele.
Include sala de conferințe (până la renovarea Corpului A, este galerie pentru expoziții temporare), un Art Café, un laborator de conservare, restaurare și cercetare știintifică și spații  administrative.
Construită în decada anilor șaizeci.

Muzeul Textilelor, Corp C - Sat Harțăgani, nr. 434, Băița, județul Hunedoara.

Tripon Petru, cel care a semnat și datat prima construcție a practicat tâmplăria. Priceperea lui este observată la diferite nivele ale construcțiilor. În colecția Muzeului Textilelor se află și două seturi de bârgăle, folosite în procsul țesutului, semnate Tripon Petru și datate 1913 și 1914.

Casa a fost mostenită de fiica lui Petru, Veta. Aceasta s-a căsătorit cu Popa Aron. Îpreunâ au construit conia datată 1936. Unul dintre cei doi fii ai lor, Popa Nicolae, zis, a moștenit gospodăria. Dupa moartea acestuia, gospodaria a fost moștenită de soția Victoria și de nepoții Dorin si Elena. Șura a fost demolată, iar casa principal a fost vândută pentru a fi demolată și transferată la o altă locație. În 1998 gospodaria a fost achizitionata de Florica si Romulus Zaharia, în timp pentru a salva demolarea casei principale.

Materialele folosite la constructii:
Lemn, piatră și tencuială făcută din pământ galben, pleavă, cenușă, balegar; țiglă.

Gospodărie țărănească alcatuită din următoarele structuri:
-Casa principală, semnată și datată de Tripon Petru, 1902
-Conia, semnată și datată de Popa Aron, 1936
-Camara, semnată și datată de Tripon Petru, 1912
-Coteț pentru oi, porci și păsări
-Stogăria
-Piua, dateaza din secolul al-XIX-lea, folosită pentru împâslirea materialului țesut din lână, achiziționată în 2005 din satul  Bulzeștii de Sus

Gospodăria, Corpul C al Muzeului Textilelor, este locul unde producția textilă tipică regiunii se va putea vedea și cerceta în contextual traditional.

Situl arheologic din epoca romană numit şi „Cetatea Uriaşului” se află pe malul drept al Mureșului în satul Cigmău, la poalele Dealului Urieșilor aflat foarte aproape de complexul termal roman, Germisara, cunoscut şi sub numele de „Thermae Dodonae”.

În castru a fost cantonată unitatea militară Numerus Singulariorum Britannicianorum, precum şi subunităţi ale Legiunii a XIII-a Gemina. El este considerat important pentru că apăra vechiul drum imperial care unea Ulpia Traiana Sarmizegetusa de Micia (Vețel) și Apulum (Alba Iulia) dar şi exploatările de aur din Munții Apuseni (Zlatna şi Roșia Montană).

Suprafața castrului este deaproape 2.4 ha. În castru erau cantonați 400-500 de militari, față de 800 cât avea o cohortă. Dimensiunile maxime ale castrului de la Cigmău sunt 320 de metri lungime şi de 170 de metri lățime, de la nord la sud.

În această zonă a fost descoperit un denar republican din argint, emis de Marcus Antonius în anii 32-31 ÎdC., următoarea, un dupondiu din bronz, din timpul împăratului Nerva (97 d.C.), un sesterţ  din bronz emis de Traian şi datat 103-110 d.C., o monedă recentă este  un dupondiu  din bronz de la Otacilia Severa, datat 244-248 d.C.

Prin datarea monedelor, se consider că acest castru a funcționat neîntrerupt cel puțin în intervalul cuprins între anii 100-250 d.C.

Cetatea Ardeu (numită și „Cetățuia”) este situată pe un deal cu o altitudine de 450 m, în sudul satului Ardeu, județul Hunedoara. Cetatea dacică de la Ardeu este cel de al treilea șantier arheologic hunedorean de mare importanta din istoria antică.

Cetatea dacică de la Ardeu datează din secolul I î.Hr. și avea un rol strategic, fiind amplasată pe „drumul aurului”, în apropierea vechilor exploatări auro-argentifere din Munții Apuseni. În zonă au fost descoperite urmele unei fierării dacice, ale unui atelier de bijuterii și numeroase artefacte antice, printre care o statuie a zeului Mercur și obiecte decorative din bronz.

Șantierul de la „Ardeu – Cetățuie” este finanțat de Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și organizat în colaborare cu Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, prin aportul mai multor experți arheologi de la cele două instituții amintite. Debutul fortificației dacice poate fi plasat în prima parte a secolului I î.Hr., iar sfârșitul în timpul războaielor cu romanii, la începutul secolului al II-lea.

Pe Dealul Judelui și pe versantul sudic, au mai fost sondate locuințe aparținând unei așezări datând din perioada provinciei Dacia. Din secolul al IV-lea numărul pieselor este mai mare, însă pentru acest orizont cronologic nu au fost identificate complexe (după distrugere, romanii au preluat „locația” fortificată, folosind-o până la retragerea lor). De asemenea au fost descoperite o serie de materiale din metal și ceramică, ce pot fi datate în secolele X-XI, precum și altele, din secolele XV-XVI. Sursele documentare medievale nu fac referire la această cetate.

Situat în comuna Certeju de Sus, la aproximativ 25 de kilometri de Deva, Făerag este cel mai vechi lac de acumulare din judeţ. Cunoscut şi sub denumirea de tăul Făerag, este unul dintre puţinele locuri sălbatice care au mai rămas în judeţ.

Peisajul sălbatic îi dă un farmec aparte, pe malul drept se întinde o poieniţă care poate fi un excelent loc de campare. De aici se poate circula cu autoturismul pe drum „accidentat” până la coada lacului unde a fost amenajat un ponton pentru amatorii de pescuit.

Lacul Făerag nu este nici pe departe un loc de agreement, pe malul lacului „domneşte” liniştea deplină. Chiar şi în cele mai aglomerate weekenduri, pe malul lacului nu întâlneşti multe persoane. Probabil şi din cauza accesului dificil în această zonă. Până în comuna Certeju de Sus drumul este asfaltat, odată ce ai ieşit din centrul comunei şi porneşti spre lac drumul este pietruit, pe de o parte drumul este străjuit de păduri sălbatice de conifere, de cealaltă parte se cască o prăpastie adâncă. Nu lipsesc nici curbele „în loc”, iar traseul dificil culminează cu panta abruptă în vârful căreia se întinde Lacul Făerag.

Blidaru este un platou situat la SV de com. Orăștioara de Sus (jud. Hunedoara) la altitudinea de 705 m. Aici se află ruinele cetății dacice cu același nume ce este integrată în principalul nucleu al sistemului defensiv antiroman din zona Munților Orăștiei. Situată pe culmea Blidaru, fortificația este formata din două incinte unite între ele având împreună șase turnuri puternice de observație.

Furnalul se află în capătul vestic al satului Govăjdia, la 20 km de municipiul Hunedoara. Este vestit pentru că aici s-au produs unele componente din fontă pentru turnul Eiffel din Paris și fontă pentru oțelul produs pentru turnul Eiffel la uzinele din Reșița.

Acest furnal la vremea lui a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea pe plan mondial. A fost declarat în anul 2000 monument de arhitectură industrial și este inclus pe lista monumentelor istorice din județ fiind deschis vizitatorilor.

Biserica medievala din secolul al XIII-lea care în perioada reformei din Transilvania a devenit biserică reformată. Prima modificare semnificativă a avut loc probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea când în locul corului romanic s-a construit un cor gotic poligonal, lăţimea acestuia fiind identică cu lăţimea bisericii. Biserica este situată pe o “insula” care făcea parte integrantă din piaţa Felszeg, fiind aşezată longitudinal cu faţada dominată de turnul clopotniţă, ale cărui colţuri sunt marcate cu desene încrustate cu cărămidă roşie. În partea de jos a turnului se află poarta neoromană. La intrare putem observa motive florale şi geometrice de factură secession.

Turnul este acoperit cu un coif înalt, aşezat între două turnuri mai mici. Între turnuri se află un zid mai scund, al cărui singur element este o fereastră.

Dintre mobilierul bisericii se distinge orga decorată cu elemente caracteristice limbajului neoroman, cum ar fi motivul arcadelor cu închidere semicirculară şi şi cel al rozasei.

În interiorul bisericii putem regăsi mai multe fragmente provenind din vechea biserică, acestea fiind încastrate în perete. În partea nordică se află piatra funerară a lui Sándor András Tordai. Vizavi, pe partea opusă, într-o prezentare asemănătoare se poate vedea piatra funerară a lui Zsófia Sulyok. O altă piatră funerară din vechea biserică, cea a lui Katalin Bajomi este încastrată în peretele estic.